Am luat de bună ideea că o fotografie spune cât 1000 de cuvinte și de aceea am folosit aproximativ 1000 de cuvinte pentru fiecare poză, cu scopul vădit de a spune ceva despre cel prins în cadru. Nu totul, că în general sunt smerit și deloc infailibil. Am considerat necesar să lucrez în alb-negru, părându-mi-se mai cinstit, într-o lume mincinoasă care folosește tot felul de șmecherii de filtre și photoshop-uri, depărtându-se subtil de naturalețe.

Am avut ca model pe Franz Hals, care a anticipat spiritul epocii orientate direct spre naricisism și nu și-a pierdut vremea cu peisaje, pictând portrete la comandă, care i-au adus la rândul lor bani, pe care i-a cheltuit cu dezinvoltură pe băutură. Dar Hals avea vreo 37 de nuanțe de negru…Totuși cel mai creativ în alb-negru a fost Durer, Erasmus observând mai târziu că ar fi o crimă să încerci să îi colorezi gravurile cum făceau grecii cu statuile lor de marmură albă.  Nici voi să nu încercați cu fotografiile mele….

Am pornit la drum cu speranța că umanizarea caracterelor biblice va face loc optimismului mântuitor, iar cei ce prives Biblia cu ideea preconcepută a unei cărți greoaie să găsească plăcere în a o studia, după ce au privit galeria mea cu portrete.

Parcurgerea albumului, până la urmă e o călătorie inițiatică prin Scriptură, iar dacă vă hotărâți să citiți zilnic trei capitole din ea înseamnă că mi-am atins scopul.