Se umple valea plangerii de soapte Si sufletu-mi se umple de sageti… Aud cum striga visele prin noapte; Visarile pierdutei tinereti. O, de-ati muri odata inecate In lacrimile ce ma napadesc Cand ma strigati jelind din zari uitate, Silindu-ma de voi sa-mi amintesc…! Nu ma lasa, Isus, sa ma-nfasoare Chemarile zdrobitelor visari… Ascunde-ma cand vor sa ma doboare Furtunile iscate de-ntristari… Legat cu sufletul de-un vas de tina, Ma plange vis cu vis prin negre vai… Dar Doamne, cand Te strig, vad in Lumina Nadejdea Visului din Ochii Tai! Mihaela Manescu