E greu sa scrii despre Hristos…
E un fel de mers pe sarma, pasit pe mare, un balet teologic.
Riscul de a-L aduce in derizoriu, pe maidanul familiaritatii, de-a te bate cu El pe umar sau de-a te strage de sireturi e la fel de pagubos ca santul inaccesibilitatii cand complexele de inferioritate inerente creaturilor, te blocheaza intelectual

Am scris asa cum L-am cunoscut eu si inca Il mai vad…
Dar oare il poti vedea pe Dumnezeu si apoi sa mai ai nesimtirea sau capacitatea de a-I mai face un portret?
Imi vine sa ma bag ca eseenienii intr-un butoi cu apa atunci cand scriu Numele Lui. Sau sa infloresc ca si toiagul lui Aron

Asa s-a nascut cartea aceasta…